„Zahărul nu este altceva decât o chimicală. Se ia sucul sfeclei sau trestiei(de zahăr) se rafinează până rămâne melasa apoi se obține zahărul brun și în final rezultă doar niște ciudate cristale albe.”— William Dufty, autorul cărții Sugar Blues
De la o vreme se dă o luptă cu zahărul sau dulciurile în general.
“Zahărul este moartea albă, nu mai consuuum, nu mai consumați nici voooi”.
Totuși, zahărul are mai multe fețe, din cauza industrializării excesive. A nu se înțelege că doresc să ne întoarcem la daltă, ciocan și sapă, doar că, această industrializare s-a dus cam în extrema cealaltă, unde se află rapiditatea și eficientizarea proceselor agricole și alimentare, dar nu mai e sănătate.
Dar să începem cu începutul.
Zahărul este, după cum bine se știe, un aliment obținut din trestia de zahăr și este considerat o substanță semi-sintecă. Numele vine din limba arabă, cuvântul fiind sukkar, ce s-ar traduce “plăcere”.
Acesta face parte din categoria carbohidrați, în trei categorii:
– monozaharide;
– dizaharide;
– oligozaharide.
Zahărul alb este obținut printr-un proces chimic intens în care se folosește dioxidul de sulf, un aditiv alimentar găsit și în alte procese alimentare, dar care poate provoca probleme digestive și chiar reduce cantitatea de vitamine din produsele rezultate.
Zahărul a început să fie folosit ca aliment de baza încă din Primul Război Mondial și ușor-ușor, a crescut cantitatea și domeniile alimentare de folosință.
Totusi, în forma sa naturalâ, nu extras chimic, îl găsim în multe alte alimente, cum ar fi: miere, alune, castane, fistic, mere, smochine, struguri, măsline, mei, orz, ceapă, usturoi, ginseng și multe altele.
Zahărul “pitit”
Din păcate, în ultimii zece ani, cel puțin, zahărul a început sa fie folosit intens și în alte produse alimentare, ce în mod normal nu și-ar avea locul: mezeluri, multe produse de panificatie, diverse sosuri, salate, pateuri, chiar și murături (iar eu nu țin minte ca părinții sau bunicii mei să fi folosit zahăr la murături…).
Aceste mici doze de plăcere nu fac rău pe moment, ci dau “nota de plată” spre vârsta de 45-50 de ani, când apar primele semne de hipertensiune arterială, prediabet, steatoză hepatică, poate chiar și niște dereglari hormonale, în cazul femeilor, iar în cazuri grave… chiar și cancer.
În România, unul din zece români suferă de diabet zaharat de tip doi, conform unui studiu făcut în 2020 lansat de Forumul Român de Diabet, iar 60% din decese sunt cauzate de bolile cardiovasculare, conform datelor Societății Române de Cardiologie.
Deci o situație nu tocmai fericită.
Dacă zahărul a fost dezvăluit, industria i-a găsit “verii” și i-a adăugat în produse…
Ok, am lămurit cum stăm cu zahărul alb și cum poate fi folosit chiar și în produse sărate, murate și așa mai departe. Numai că, din impulsul de a face profit cât mai mult și de a tăia din cheltuieli, multe firme din industria alimentară folosesc aditivii, ce la baza sunt tot zaharuri, numai că sunt mai ieftine și se folosesc pentru a “lega” compozițiile. Găsim aceste zaharuri foarte des în mezeluri și patiserie, mai nou și în iaurturi din ce în ce mai procesate.
Să prezentăm “verii” zahărului…
Dextroza.
Aceasta este extrasă din amidon și este o formă pură de glucoză. Este folosită și în scop medical, în caz că glicemia unei persoane este mult prea mică și este nevoie de un aport exterior. Evident, în afara scopului medical, aceasta nu ar avea ce căuta în alte produse alimentare.
Maltodextrina.
Este un aditiv, aparent aprobat de FDA, dar cu multe studii ce dovedesc nocivitatea sa.
Maltodextrina este folosită ca agent de îngroșare în industria alimentară, dar mai poate fi găsit și în cosmetice, medicamente. Practic, este un agent de legare a tuturor ingredientelor într-un produs.
Caragenan (sau E407).
Este un polizaharid ce este extras din specia de alge roșii denumită Chondrus crispus.
Este folosit intens încă din anii 1930, iar în studii făcute pe soareci în anii 1980, s-a demonstrat potențialul său cancerigen.
Gumă de ovăz (sau E411).
Este un polizaharid și el și folosit ca agent de îngroșare.
Guma de guar (sau E412).
Tot polizaharid, este un stabilizator extras din rășină de guar și poate provoca multiple probleme de sănătate printre care: stări de vomă, meteorism, crampe etc.
Toți acești aditivi au studii în spate ce demonstrează că sunt posibili cancerigeni, pot provoca unele probleme de sănătate, iar pe cele existente le poate intensifica.
Iar acum un pic de joc de imaginație: dacă ați avut bunici sau părinți (sau mătuși, unchi, cineva cunoscut) si i-ați văzut să pregătească conserve pentru iarnă sau carne afumată sau poate o pâine, cam de câte ori i-ați auzit: “Bai, ce bun ar fi fost agentu’ ăla de îngroșare de-mi lega toate așa frumos”?
Chiar și zahărul de îl foloseau la compot sau dulcețuri nu era în cantitățile pe care le găsim azi în produsele din comerț.
Dar îndulcitorii? Sau există înlocuitori naturali?
Din punctul meu de vedere, singurul îndulcitor natural și sănătos rămâne mierea. Din păcate, și pe aceasta s-au gândit unii să o falsifice (da, exact așa), deci și aici aș recomanda selectarea unui producător local cunoscut pentru calitatea produselor sale, pentru că, în comerț, mierea naturală este la prețuri destul de mari, deoarece în acel preț intră și comisionul retailer-ului.
Alți îndulcitori naturali: siropul de agave bio, zahărul de cocos bio, siropul de arțar bio, melasa.
Nu că aș fi vreo adeptă a culturii bio, dar procesele prin care aceste siropuri și zaharuri se extrag sunt unele destul de agresive, implică niște chimicale ce nu și le-ar dori nimeni să le ingere, iar doar certificarea bio poate să ne arate că vom cumpăra un produs natural.
Dintre îndulcitorii permiși și persoanelor diabetice ce i-am încercat personal, se numără:
– îndulcitorul de stevia;
– eritritol;
– xylitol (chiar există și gumă cu xylitol, ceea ce mi s-a părut foarte tare).
Aceștia au un grad de îndulcire destul de puternic și chiar și gustul e ușor diferit, dacă folosești pentru prima dată.
Marele avantaj al acestor îndulcitori este că vin cu puține calorii, îndulcitor de stevia având cel mai mic aport caloric.
Ar mai fi un îndulcitor ce aud/citesc, în mod egal, că e bun sau rău. Acesta este aspartamul. Chipurile, nu sunt destule studii ce să ateste că acest îndulcitor artificial ar crea probleme despre care se vehiculează. Personal, am citit destule “studii” făcute la comanda unor companii ce aveau drept interes vânzarea cât mai mare a unui anumit produs, dar pentru că nu sunt foarte lămurită cu acest aspartam, nu doresc să dau informații posibil eronate, dar am rezervele mele.
Bine, bine, informațiile acestea sunt pe toate gardurile…
Absolut corect. Și uite că România se află pe locuri fruntașe privind alimentația deficitară, boli de tot felul, populație aflată în derivă sau cu slabe cunoștințe nutriționale.
Ai zice că un popor cu o așa istorie bogată și cu țărani ce erau conectați atât de bine la natura și o respectau nespus, n-ai fi bănuit că în 2023 ar fi ajuns un popor atât de dezinformat…. sau indiferent?! Sau ambele?!
EXPERIMENT
După cum spuneam în într-o postare pe Facebook, am făcut un experiment în luna Decembrie. Cu toate că știam ce mă așteaptă, am zis că merită să arăt ce înseamnă dulciuri (și am adăugat și mezeluri în experiment) din comerț. Evident, prima care a avut de suferit a fost pielea, a urmat scalpul și apoi starea mea de spirit.
Aici postarea:
https://www.facebook.com/nit2fitjourney/posts/pfbid02qTkeSjaEFPS68ZpqpnaccCVPnaPMcPbZYFTRpxBjKC8gvH961bmBDSg9rR1Qtnql
Am mai menționat în postare că nu pățesc așa ceva cu dulciurile făcute în casa. De ce? Pentru că folosesc zahăr brun sau îndulcitor de stevia/xylitol. Chiar și vestitele “esențe” le-am înlocuit cu extracte naturale. Apropo, ați citit vreodată ce conțin esențele de rom, vanilie, portocale, etc? Exact, numai arome artificiale, nici pe departe esențe naturale.
Unul din produsele pe care le folosesc des este extractul pur de vanilie. Îl găsiți foarte ușor și în comerț, dar și în magazine online. Eu l-am găsit aici, inițial:
https://www.biosano.ro/extract-pur-de-vanilie-din-madagascar-50-ml-cloud-nine-factory
(între noi fie vorba, mai ieftin l-am găsit în comerț)
Da, are un preț, dar cum dulciurile sunt produse deloc esențiale în alimentația de zi cu zi, eu zic că merită o asemenea sticluță, pe termen lung.
Dar să revenim…
Personal, pregătesc dulce în casă foarte rar, de aceea prefer să folosesc produse de calitate. În rest, am în casa mere, banane și/sau fructe de pădure, în funcție de anotimpul în care suntem.
Si apropo de consumul de zaharuri, chiar calculam de când am o pungă de zahăr brun și se pare că stă în dulap deja de 4 luni de zile și am consumat maxim 200 de grame din ea.
Între timp, citesc că un român consumă și până la 30 de kg de zahăr pe an.
Mult, puțin sau ENORM? Media europeană este de 16 kg de locuitor.
Nu mă crede pe cuvânt, caută și vei găsi multe știri/articole pe acest subiect.
TE PROVOC SĂ ÎNCERCI…
… o lună în care, în prima săptămână să-ți notezi, în fiecare zi, ce produs cu zahăr sau aditivi ai consumat, iar apoi, timp de 3 saptamani, să le eviti.
Vino înapoi pe pagina și zi-mi cum te simți după o lună în care nu ai consumat astfel de produse.
Disclaimer:
Evident, nu doar zahărul îngrașă sau crează probleme. Dacă bei doar o cafea cu zahăr în fiecare zi, nu-i tragedie. Dar dacă bei multe băuturi dulci și consumi alte alimente îndulcite sau cu aditivii de rigoare, plus diverse alimente foarte procesate, atunci chiar va fi o problemă ce va afecta sănătatea. Si acest lucru se va simti abia după 5, 10, 20 de ani, în funcție de câte astfel de produse ai consumat, câtă activitate fizică ai avut și ce moștenire genetică ai.
Deci, multă grijă pe toate planurile.
Așa că…
Hai! Te aștept cu rezultatul provocării după o lună de zile! Abia aștept!
